Leapsa terorista
MICUL DEJUN AL CAMPIONILOR
Kurt Vonnegut
Polirom, 2008. Trad. Carmen Patac
Nu pot spune ca Micul dejun m-a transformat intr-un mai mare fan Vonnegut, mi-a placut mult mai tare Abatorul cinci. Si cred ca sunt mult prea optimista si prea sentimentaloida ca sa ajung vreodata sa ma indragostesc de Vonnegut cu adevarat. Îi gust pe deplin sarcasmul, realizez valoarea pe care o are, unicitatea în peisajul literar american şi nu numai. Însă mă cam doare Vonnegut, mi se pare înspăimântător de cinic.
Iar Micul dejun al campionilor este mai…dezlânată într-un fel decât Abatorul. Face un mişto teribil de mai toate simbolurile americane, de la drapel la untul de arahide, acuză tranşant şi violent nu numai stilul de viaţă, ci şi mai toate marile momente şi marile figuri ale istoriei americane - în fine, cred că a fost destul de greu de înghiţit de mulţi. Dar nu asta mi s-a părut deranjant, ci faptul că este greu de urmărit. E parcă prea mult de expus prin intermediul unei poveşti care nu se leagă. Citeste tot articolul »
