Metropolis

ROMANI DEJA DESTEPTI
Danut Ungureanu
Casa de editura MediaOn, 2007

. . . ca eu asa am facut (va rog, inventati-mi un alt mijloc de transport spre birou, o sa ucid intr-o dimineata marea aia de oameni care schimba metroul la Unirii!) si doamnele respectabile cu frizura tip sarmalutze au conchis alaturi de vecinii lor de scaun - pusti lucratori la call centerele din Pipera cu aspiratii de cariera ca un punct intermediar in drumul spre inalta societate materializata in bani de Fratelli si Bamboo - ca am nevoie de un psihiatru sau de o internare pe termen nelimitat la popularul spital din Berceni, in mijlocul unor domni simpatici cu manecutele un pic mai lungi… Cu alte cuvinte, am ras in hohote, in cascade, pe toate tonalitatile posibile, intr-un dispret total fata de problemele (desigur majore) ale cetatenilor din jurul meu. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva de la Bill Bryson cu ale sale Notes from A Small Island si, in afara de Bryson, mai sunt numai doi insi care au avut asemenea efect asupra mea: insul Eco, cu Pliculetul Minervei, si micul monstrulet Twain.

E o colectie de schite de maximum o pagina, care prinde de minune mai toate cliseele romanismului contemporan si le frige mai abitir si de vreo douazeci de ori mai subtil decat ar face-o deja desteptul roman de Mircea Badea, de-un parigzamplu.

Favoritele mele sunt “Un cuib de artisti”, “Supravietuitori in taxi”, “Noi insumi” si “Il cunosc pe seful perfect”, insa nu cred ca exista nici macar una care sa nu te scoata din ritm sau sa te puna nitel pe ganduri daca esti oarecum onest cu tine insuti, pardon, insumi:) Cartea se deschide, de exemplu, cu o adevarata bijuterie numita “Nemtii, un popor timid”…va las sa ghiciti ce ar putea duce la o astfel de concluzie, desi ma tem ca rezultatul nu va fi la inaltimea imaginatiei lui Danut.

E imposibil sa povestesc subiectele ori sa dau indicatii de orice fel despre texte, pentru ca, fiind atat de scurte, as spoileri si si-ar pierde farmecul. Forta lor vine, pe langa capacitatea de a identifica exact acele trasaturi din miezul ancestral al mioriticului recent care dezgolesc procentul urias de prostie al majoritatii, si din finetea abordarii - naratorul se pune intr-o pozitie fals inocenta, iti zice toate cele cu o mina serioasa, deloc exasperata ci fresh, aplecata cu interes asupra exemplarelor alese.

Stiu ca nu-i fac dreptate printr-o prezentare atat de sumara, insa realmente cartea trebuie citita, savurata, nu interogata si rasucita pe toate partile. Se potriveste foarte bine aici urarea de enjoy.