Metropolis

Accidentul si Orasul cu salcami
Autor: Mihail Sebastian
Colectiile Adevarul, 2009

Mi-am cumparat cartea pe drum spre metrou, fiindca, atipic, imi uitasem lectura curenta acasa si nu suport sa ma transport prin Bucuresti fara sa citesc, e total deprimant. Citisem Accidentul prin liceu, nici nu mai tineam minte bine despre ce e vorba in afara de munti si zapada.

Ce m-a uimit la ea se vede in titlu, stilul lui Sebastian nu mi se pare exceptional fata de altii din epoca si povestea este asa, usor romantioasa, cam pentru fete de liceu care suspina pe la colturi. Iubiri neimpartasite, vechea drama a pasiunii extraconjugale pentru un individ dintr-o clasa sociala inferioara ce scandalizeaza familia, demimondena fara suflet contra fetei bune etcetera.

Atmosfera este, insa, izbitoare (evident, nu e Sebastian primul la care remarc acest lucru, dar acum mi-a venit s-o spun). Realmente nu-ti vine sa crezi ca vorbim de o tara vai de mama ei, eminamente agrara, vorba jurnalelor vremii, aceeasi tara cu a lui Ilie Moromete. Preocuparile si atitudinile personajelor sunt aceleasi ca ale dezabuzatilor lui Fitzgerald care “o ard” pe riviera franceza. Vernisaje, voiaje in strainatate, baruri de lux, patinaj, “iesit” cu orice pret ca sa fii vazut si sa-ti arati toalele sic. Rings a bell? Pai mai lipsea sa se “iasa” la cafenelele de pe Dorobanti si la Fratelli si aveam fix Bucurestiul anilor 2000. Omorul de pe partiile de schi (ati incercat vreodata sa luati telecabina din Sinaia spre 2000 intr-o sambata dimineata in decembrie sau ianuarie?), evenimentele trendy, calatoriile la Balcic (acum e Mamaia), hotelurile in care n-ai loc sa arunci un ac in sezon, automobilele de lux, totul este exact la fel! Nu mi-a venit sa cred… Pana si personajul Ann este atat de mulat pe vedetele noastre de televiziune care se viseaza artiste, incat te pufneste rasul!

E motivul din care Accidentul mi-a placut, e aproape pasionanta!

Cealalta, Orasul cu salcami, este de o platitudine desavarsita. Nu inteleg cum a putut publica asa ceva, sincer, parca sunt dizertatiile de jurnal ale unei tinere provinciale. Totul e fals, personaje caricaturale, intamplari fara relief, o prostie.

E foarte limpede ca diferenta dintre proza lui Sebastian si Jurnal este uriasa. Era mult mai interesant ca om, ca gandire, decat ca scriitor.