Metropolis

MEMORIILE LUI HADRIAN
Marguerite Yourcenar
Humanitas, 2006. Trad. Mihai Gramatopol

Da, cu asta ar fi trebuit sa incep. De Marguerite Yourcenar adica. Multi bloggeri mi-au spus ca e extraordinara si m-au indemnat catre ea de cand am scris insemnarea despre prima carte citita de ea, cu trei povestiri - nu ma impresionase cine stie ce.

Acum sunt foarte impresionata, aproape socata, si mi-e greu sa scriu ceva inteligibil despre cartea in sine. Imagineaza-ti, asa cum spune Ioana Parvulescu pe coperta patru, ca esti destinatarul unei scrisori de la imparatul roman Hadrian, care-ti destainuie in prag de moarte intreaga lui viata, intreaga lui filozofie de viata. Fascinant? Ha! Asta nu-i nimic! Nu e numai o fresca istorica interesanta, documentata etc. Mai trebuie sa-ti pui imaginatia sa inteleaga si ca acest imparat Hadrian este de o profunzime colosala. Ca pe fiecare pagina ‘descoperi comori’ de gandire, de intelegere a naturii umane, de stiinta a descrierii, de exprimare a sentimentelor. Viata lui este, firesc, povestea unei lupte pierdute, dar esecul nu este doar acceptat cu calm si resemnare, ci este disecat cu precizie chirurgicala, intors pe toate fetele si transformat, dupa mine, prin inteligenta si atitudine, intr-o frumoasa victorie a ratiunii si umanitatii.

Uimirea mea provine din faptul ca cineva, si, culmea, o femeie! a fost capabil sa scrie asa ceva. Nu stiu daca Marguerite Yourcenar este, asa cum este prezentata la inceputul cartii, ‘probabil cea mai mare scriitoare din cate au existat vreodata’. Dar cred ca are mare sanse sa se bata cateva secole, daca nu milenii, pentru aceasta titulatura. Nu stiu ce sa admir mai degraba: inteligenta ei formidabila? Fiindca e clar ca are cateva clase de IQ peste oamenii obisnuiti - sa ai ideea, sa concepi structura romanului si apoi sa ai capacitatea sa condensezi pe fiecare pagina idei dupa idei dupa idei - nu povesti, nu bla-bla, nu fitze, nu descrieri, sa nu aluneci nicaieri, dar absolut nicaieri in umplutura… Sau sa admir intai talentul literar? Ca scriitura curge elegant, rafinat, are noblete, finete. Sau cultura scriitoarei? Ca se intrevad atatea zeci de mii de pagini, panze, sculpturi si monumente ‘consumate’ in spatele realizarii acestui roman! E evident ca Marguerite Yourcenar se invarte cu siguranta si naturalete prin lumea marii culturi, e de-acolo! Sau forta de patrundere si vocatia filozofica? Jongleria dezinvolta cu idei si concepte pe care eu, cu umilinta omului de pe strada, trebuie sa le re si re si recitesc pentru a ajunge la miez?

Deschid cartea la intamplare - pagina 100: ‘Ma indoiesc ca toata filozofia lumii va reusi sa desfiinteze sclavia: cel mult i se va schimba numele. Pot sa-mi inchipui forme de servitute mai rele decat ale noastre, pentru ca sunt mai inselatoare: fie ca s-ar reusi transformarea oamenilor in masini stupide si multumite care se cred libere in vreme ce-s aservite, fie ca li s-ar dezvolta, eliminand zagazurile si placerile omenesti, o pofta de lucru tot atat de furioasa ca pasiunea pentru razboi la neamurile barbare.’

Pe pagina urmatoare: ‘Conditia femeii e determinata de obiceiuri stranii: ele sunt deopotriva subordonate si protejate, slabe si puternice, prea dispretuite si prea respectate. In acest haos de uzante contradictorii socialul se suprapune naturalului: si nu e usor deloc sa-l separi unul de celalalt. Atare confuza stare de lucruri este peste tot mai stabila decat pare: in ansamblu, femeile se vor asa cum si sunt, ele se opun schimbarii sau o folosesc exclusiv tocmai in scopurile lor.’

Si finalul, pe care nu pot sa-l numesc decat splendid: ‘Suflet mic, suflet bland si calator, tovaras al trupului meu care te-a gazduit, vei cobori pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi jucaus cum obisnuiai odinioara. Inca o clipa, sa privim impreuna taramurile familiare, obiectele pe care neindoielnic nu le vom mai vedea niciodata…Sa incercam sa patrundem in moarte cu ochii deschisi…’

Din nefericire pentru mine, nu pot aprecia romanul la justa lui valoare, cred ca are nevoie de cineva mai cerebral si mai echilibrat in calitate de cititor. Mi-a placut foarte tare ca performanta, ca tur de forta intelectuala, mi se pare o demonstratie formidabila, dar o demonstratie. Nu m-am indragostit de carte, nu mi-a provocat pasiuni, ci admiratie - e adevarat mare, mare admiratie si uluire.