Metropolis

Masurarea lumii
Daniel Kehlmann
Humanitas, 2007. Trad. Corina Bernic

Scriitorul a fost salutat de The Telegraph, pentru acest roman, cu fraza ,,Soarta lui Kehlmann este sa devina marele prozator german pe care lumea se saturase sa-l mai astepte”. Mie mi se pare nitica exagerare pe-aici, dar astept sa vad ce mai scrie el, ce mai citesc eu. Asta e un semn bun, ca vreau sa continuu sa-l citesc, insa nu m-a impresionat in aceeasi masura in care a facut-o cu dragos c, de exemplu.

Masurarea lumii este o delicioasa punere in scena, in paralel, a vietilor lui Alexander von Humboldt, mare explorator si a celebrului matematician Gauß, amandoi mai nemti decat prevede legea Ei bine, Kehlmann reuseste sa evite cu dibacie orice urma de rigoare germana in acest roman si sa-l faca vioi, jucaus, simpatic si atragator. Nu e de mirare ca s-a vandut ca painea calda, aducandu-i consacrarea. Si nu este numai frivol, adicatelea de suprafata, in ciuda tratarii subiectelor in cheie ironica, cu fraze scurte (cum i-or fi reusit in germana? ) si alunecoase. E multa dragoste si profunzime in descrierea trecerilor celor doi de la sublim la ridicol, din succes in esec, de la geniu la stangacie. Frumusetea sta, desigur, in faptul ca personajele se lupta pentru a atinge eternitatea, se indreapta catre un tel ce chiar daca le e neclar, e numai spirit, maretie umana – lucru ciudat pentru noi, postmodernii, care am uitat ce cautam pe-aici si ne risipim intre televiziune, goana dupa bani si nimicurile carnii.

Kehlmann reuseste sa transmita aceasta admiratie, datoria reverentei fata de romantica ascensiune spre absolut a matematicianului si calatorului, desi foloseste sfichiuitor armele ironiei si pare ca-i priveste cu ingaduinta, ca pe niste copii pierduti prin apele necunoscute ale lumii. Este, in egala masura, creatorul lor condescendent si jovial si admiratorul lor fervent, cu respect in suflet pentru pierdutele carari ale drumului spre perfectiune.

Cu toate astea, nu pot sa spun ca am fost atat de captivata de carte incat sa n-o las din mana. Nu mi se pare o realizare atat de remarcabila, incat sa reprezinte o revelatie. Mai degraba mi se pare ca e un semnal deschizator al talentului lui Kehlmann, cred ca are capacitatea de a deveni acel mare scriitor pe care-l vad deja unii in el.