Metropolis

DUNE. CASA HARKONNEN si CASA CORRINO
Brian Herbert si Kevin J. Anderson
Millenium, 2008.
Trad. Cristina si Stefan Ghidoveanu

Am reusit sa trec linia de sosire dupa maratonul celor trei case:) Cred ca au spre 2000 de pagini combinate, asa ca e o victorie in doua saptamani, trebuie sa recunoasteti. Si nu numai o victorie, ci si o dovada ca mi-au placut, altfel cine stie cat ma lungeam si daca le terminam.

Mi-a mai scazut un pic entuziasmul (asa se intampla cand e inflatie de bine:) dupa Harkonnen si inca un pic dupa Corrino. Totusi, sunt carti care nu pot fi ratate de cineva care s-a indragostit de Dune, pentru ca sunt foarte in regula.

Ambele continua istoria ducelui Leto si a imperiului condus de Shaddam Corrino, fara nicio insistenta deosebita asupra vreunui fir anume, la fel ca in Atreides si se incheie cu nasterea lui Paul si revenirea lui Leto si a Jessicai pe Caladan dupa o gramada de aventuri.

Desfasurarea evenimentelor e interesanta, desi, sincer, toata tarasenia cu Rhombur Vernius si recucerirea planetei Ix de la tleilaxu mi s-a parut lunga si plicticoasa ca o zi de post. Basca, daca-mi aduc eu aminte bine, in Dune tleilaxu au in continuare cuvele axlotl pe Ix, deci se introduce ceva fisura. In fine, sa nu fim carcotasi, se citeste cu placere acest preludiu al Dunei. As mai mentiona doar ca Brian si Kevin nu reusesc sa dea foarte multa claritate scopului Bene Gesserit, nu explica, pana la urma, cum s-a nascut in mintea comunitatii ideea necesitatii lui Kwisatz Haderach, iar asta mi s-ar fi parut interesant. Adica ori lasi totul in suspensie, mister, asa cum a facut Frank, ori, daca tot te apuci de povesti anterioare despre Mohiam, Maica Kwisatz etc., merita sa incerci sa fii mai precis.

Dar cum sunt indragostita nitel in continuare de Leto:), nu mi-a pasat prea tare de de chestiile astea, el e foarte, foarte bun, drept si …eroic! in consecinta foarte pe gustul meu!