Metropolis

Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice
Andrei Makine
Humanitas, 2008. Trad. din franceza Ileana Cantuniari

Romanul a reprezentat debutul lui Makine, rus emigrat in Franta in 1987, la aproape 30 de ani. Mai citisem in mod sigur de el Femeia care astepta, imi placuse – avea o muzica interioara remarcabila. Apoi am citit “Iubirea omeneasca”, si m-a impresionat teribil. Nu mai tin minte absolut nimic din ea, însa…ciudat, nu?

Cu aceasta carte se pare ca Makine i-a cucerit in mod irevocabil pe francezi, dupa vremuri de o crunta mizerie (a locuit intr-un cavou din Père Lachaise!). Nici n-avea cum sa n-o faca, subiectul este incendiar, se potrivea perfect in peisaj in 1990, cand a reusit sa publice, iar stilul lui, desi s-a cizelat mult ulterior, este foarte atragator si cursiv. Makine, ca multi dintre compatriotii sai, este un impecabil povestitor.

Cartea de fata, o spun fara nicio ezitare, este comerciala. Talentat si inteligent, rusul a inteles ce s-ar vinde, ce are el original, altfel de spus in peisajul literaturii vestice si a profitat de asta la maximum. Povestea are toate ingredientele necesare succesului. Un soldat rus obisnuit, tanar si inconstient, participa la batalia de la Stalingrad si este decorat ca Erou al Uniunii Sovietice fara sa stie prea bine de ce. Ulterior, este salvat ca-n filme, de sub trupurile camarazilor, ranit si aproape inghetat, de o infirmiera careia ii promite, la iesirea din spital, ca o va lua de nevasta. Pleaca mai departe la razboi, iar cand se intoarce de prin muntii Tatra, o gaseste ranita, cu o schija ramasa in trup, cicatrice, se pare incapabila de a avea copii, ezita, ea il intelege si il elibereaza de promisiune, insa onoarea nu-l paraseste si-si tine cuvantul dat. Dupa niste vremuri de saracie ingrozitoare, condimentate de minciunile lui Stalin si cruzimea aparatnicilor, dupa un prim copil ce moare de foame, au, in sfarsit o fetita, care aproape o ucide pe sotia lui. Fiica eroului creste relativ fericita, inconjurata de respectul comunitatii pentru tatal ei Erou, invitat la scoala din sat in fiecare an de ziua Victoriei pentru a impartasi copiilor din experientele razboiului. Merge la Moscova, termina facultatea de limbi straine si e recrutata de KGB prin santaj, dupa ce facuse greseala de a se lasa sedusa de un sportiv francez pentru care tradusese in timpul Olimpiadei de la Moscova. Devine prostituata profesionista pe statul de plata al KGB-ului, seducand strainii pentru care teoretic era translatoare la Inturist. De aici, fireste, se naste drama si, in final, tragedia familiei Eroului.

Fireste ca filonul exploatat este extrem de valoros: coruptia societatii comuniste, drama omului simplu, terfelirea simbolurilor. Cartea se citeste dintr-o rasuflare (este şi foarte scurta, sub 200 de pagini). Nu poate sa nu te impresioneze, pentru că Makine scrie foarte bine, lejer, nu e excesiv de melodramatic, nici cinic, are tonul potrivit si instrumentele potrivite.

Am spus in titlu ca este trendy nu neaparat cu ironie, ci pentru ca succesul lui a continuat sa creasca, iar actualmente va fi probabil unul dintre cei mai cititi autori in Franta si aiurea, orice va mai scrie. Eu personal voi continua sa-l citesc din curiozitate si placere – cea mai recenta aparitie sub semnatura lui se numeste “Aceasta Franta pe care uitam sa o iubim”, deja un titlu incitant.