Metropolis

Somnul ratiunii naste monstri si face loc capriciilor! Aceasta este sintagma care mi-a atras atentia in momentul in care am deschis cartea. Sau poate faptul ca era vorba despre Goya, despre Spania, m-a facut sa o citesc. O carte destul de stufoasa, dar pe care nu am putut sa o las din mana pana la final.

Intreaga Spanie se oglindea in aceste capricii : o natura inexorabila, un cer sumbru de la care nu era de asteptat nimic, desi nu putem renunta la rugaciuni, o apasare veche, insuportabila, dar mereu reinnoita si brusc furioasa, o bizarerie normala, o prezenta a mortii ca un membru al familiei, siguranta calma ca ratiunea nu conduce lumea si chiar adevarul suprem este sigur irational, demoni sezand langa foc, trecerea brusca de la zambetul unei femei la visele cele mai negre […] Intreaga Spanie si chiar mai mult.

Aceasta este lumea evocata de Jean-Claude Carriere in romanul sau “Fantomele lui Goya“.
Cunoscand perioada sa de glorie, poporul spaniol se putea mandri odata ca “soarele nu apune niciodata Citeste tot articolul »