Care dintre cartile citite pana acum ti-a placut cel mai mult si de ce?
Dupa cum va spuneam in postul anterior, am selectat din multitudinea de raspunsuri, cele 10 texte care ne-au atras in mod deosebit, care ne-au transpus pentru o clipa in lumea autorului si ne-au starnit curiozitatea asupra cartii… Dat fiind faptul ca au fost foarte multe raspunsuri care meritau a fi postate, voi reveni cu un nou post cu alta serie de raspunsuri.
Va multumim pentru pasiunea cu care ne-ati impartasit povestea cartii voastre si va asteptam si cu alte comentarii, indiferent de genul cartii, de cat de noua sau veche, mediatizata sau nu…
Iata si raspunsurile…
1. AndutZa
Din tot ce am citit pana acum, cel mai mult si cel mai mult mi-a placut “Al saptelea licorn” de Kelly Jones. Este o carte care te atrage si te face sa o sorbi doar in cateva ore, o carte care nu te lasa sa o pui jos pana nu o citesti si eventual sa reiei lectura. Plina de romantism, aventura, drama, actiune te tine in suspans pana la sfarsit, cand efectiv iti dau lacrimile de emotie, de mirare, de fericire. Transmite emotiile evenimentelor intr-o maniera exceptionala.
Totul se invarte in jurul unui personaj medieval, maicuta Adela, care este “alungata” in manastire pentru ca ramane insarcinata(necasatorita fiind), este o pictorita de exceptie. Iubitul ei, un tanar tapiser, ii preia desenele si creeaza cele 6 tapiserii, acum, de la Muzeul de Arta Medievala din Paris. Tanara moare la nasterea copilului ei, insa desenele ei, dragostea si tapiseriile raman.
Alexandra, ocupa in prezent, sec 21, o functie importanta la Muzeul de Arta Medievala din Paris si pleaca in cautarea celei de-a saptea tapiserie si oarecum si a cunoasterii radacinilor familiei ei. Dupa multe aventuri, suspansuri, momente fericite sau mai putin fericite, ea descopera cea de-a saptea tapiserie “cu licorni”.
Alex “se indragosteste” de povestea Adelei si face mai multe cercetari. Finalul nu trebuie dezvaluit, si descoperit, dar pot sa va spun ca in epilog (acolo unde revorbeste autoarea despre Adela) aflam ca Alexandra era defapt stranepoata Adelei.
E o carte exceptionala, mirifica, care te face sa plutesti impreuna cu povestea de fundal a Adelei.
2. Cristina Popa
Din cartile citite pana acum, cu toate ca imi este foarte greu sa ma decid, am sa raman totusi la “Adam si Eva” de Liviu Rebreanu, deoarece m-a impresionat conceptul care sta la baza acestei carti, si anume reincarnarea. In viziunea lui Rebreanu, omul se naste cu sentimentul neimplinirii, si toate cele sapte vieti si le petrece cautandu-si jumatatea.
Desi este vorba de sapte vieti, cautarea poate fi zadarnica, si doar cei cu adevarat norocosi o pot intalni. Chiar si asa, de cele mai multe ori destinul este tragic si cei doi nu pot ramane impreuna. Sufletul, continua sa existe undeva in univers, transformat si impartit in mii de atomi,cautandu-se unii pe altii, pana ce, peste milioane si milioane de ani, acesti atomi se intalnesc si se naste pe pamanat o fiinta care va avea acelasi scop ca si celelate intruchipari ale ei de pana atunci…cautarea sufletului pereche.
3. Stancu Ioana
Pentru mine raspunsul la intrebarea concursului este foarte usoara… Am citit foarte multe carti inca de mica iar majoritatea imi marcheaza copilaria. Insa anul acesta am citit o carte care intr-adevar a batut recordul celorlalte;am recitit-o de… 4 ori iar acum e a 5-a oara cand am placerea sa imi reintalnesc personajele preferate.
“Memoriile unei gheise” mi se pare o minunata incursiune in viata unor femei cu o viziune foarte limitata asupra vietii. Cel putin asa reiese din actiunea romanului. Si totusi poate tocmai acest fapt m-a facut sa le admir…e greu sa stii sa faci un singur lucru si poate unul dintre cele mai complicate… sa faci un barbat sa se simta bine si sa fie dispus sa plateasca doar pentru o simpla conversatie. Dedicarea lor acestui scop si eliminarea tuturor posibilitatilor de afirmare pe alte planuri, infirma totusi gresita perceptie cum ca gheisele ar fi niste… doamne de companie… mai intime ca sa zic asa. Pentru ca daca romanul respecta realitatea foarte putine faceau mai mult decat de a discuta cu un barbat in timpul petrecerilor. Iar cele care o faceau nu erau niste gheise adevarate,arta conversatiei si a intuitiei fiind principalele arme.
Totusi personajul principal inspira si tristete deoarece, pe tot parcursul transformarii dintr-o tarancuta intr-o femeie delicata, ea sufera si spera la dragostea unui barbat mult mai sus pus ca rang social. La un moment dat toate gandurile si actiunile ii sunt dedicate aceluia care o facea sa iasa dintre cei 4 pereti ai vietii sale. Atmosfera este pe tot parcursul cartii de lupta pentru ca asta se intampla de fapt Sayuri duce o lupta cu o foarte frumoasa gheisa dar si foarte egoista si ingamfata… si in acelasi timp cu obligatia de a sta departe de cel iubit.
In final lupta e castigata dar dupa multe suferinte si ani pierduti. Ar fi foarte foarte multe lucruri de zis numai ca in curand nu voi mai avea loc… si asta pentru ca citind cartea de atatea si atatea ori am ajuns sa inteleg bine viata personajului si sentimenele lui… si chiar gandurile…
Va multumesc ca aveti (sper)rabdarea sa cititi comentariul si desi nu e reusit poate va va convinge in caz ca nu ati facut-o inca sa cititi aceasta carte. E ca si cum “ai citi o ramura sociala” a trecutului prin ochii unei singure femei.
4. Chelaru Mihaela
Tocmai ce m-am inregistrat pe site-ul dvs. si am descoperit acest concurs; am tresarit numaidecat la intrebarea adresa publicului virtual, pasionat de flacara lecturii. Acum ceva timp am citit destul de mult,pentru varsta frageda pe care o aveam si unele volume au ramas carti de capatai pentru mine.
Sunt o iubitoare a cartilor lui Octavian Paler; cu stima si admiratie imi amintesc de marele om Octavian Paler. E greu sa alegi dintr-o opera atat de vasta, care tinde spre perfectiune prin implitatea cuvintelor nascute pe fiecare pagina scrisa si in acelasi timp plina de profunzime.
Un roman emotionant, care te face sa-ti analizezi reactiile si vulnerabilitatea este “Un om norocos”. M-a impresionat psihologia personajului principal, Daniel Petric, experientele lui de viata, care nu a fost crescut in spiritul iubirii, ci din contra, a fost educat prin ura. Ajunge intr-un final sa lucreze ca cioplitor de cruci, la un azil, iar constatarea lui despre asa-numita “pasiune” pentru cimitire este de-a dreptul incredibila. Permiteti-mi sa adaug un citat care imi vine acum in minte :
“Adevarul e ca m-au atras intotdeauna cimitirele. E placut sa intalnesti atatea nume de oameni fata de care tu ai o superioritate indiscutabila: traiesti. Orice ar fi facut ei, oricat de mari ar fi fost calitatile lor, mediocritatea ta valoareaza mai mult: e vie, respira. In plus, nimeni nu-ti striga ca nu esti bun de nimic, desi intr-un cimitir sunt mai numerosi oameni decat pe strada. Cu mortii nu risti niciodata nimic. Ei sunt foarte politicosi si discreti; singurul pericol e sa te plictisesti de atata discretie.”
5. Dragoi Oana Georgiana
Am citit. Citesc. Voi citi. Cartea este ca aerul pentru mine. Simt ca inec in propria-mi mizerie daca nu citesc ceva care sa aduca aerul curat in mintea si sufletul meu.
Fiecare carte are ceva aparte si uneori ma identific cu personajul, alteori doar aflu noi informatii si de cele mai multe ori o carte imi da posibilitatea sa ajung in locuri neintalnite vreodata si sa fac parte din acel univers transpus pe hartie.
Mi-a placut in mod deosebit romanul “Justine” - Marchize de Sade. Tarziu am aflat ca acest roman este unanim considerat drept opera reprezentativa pentru intreaga creatie a marchizului de Sade.
Se observa clar ca autorul este un excelent observator al realitatii cotidiene, un fin cunoscator al psihologiei si cu o foarte solida cultura filosofica.
“Justine” este o carte ce prezinta avatarurile eroinei principale, nefericita Justine, care pare a fi compatimita de autor de la inceput si pana la sfarsit.
Pot sa spun ca in cateva ore am terminat-o de citit, intrucat doream, cu nerabdare, sa aflu cum se va termina povestea lui Justine. Imi doream atat de mult ca destinul ei sa se schimbe macar spre sfarsitul romanului, si am vazut k exact atunci cand lucrurile incepeau sa se indrepte, ea a murit trasnita de fulger. Inca din adolescenta, a avut foarte mult de suferit, iar nenorocirile s-au tinut lant. Sade nu se ascunde dupa deget si prezinta intr-un mod cat se poate de cutremurator toate incercarile la care Justine este supusa, toate nenorocirile cu care se confrunta. Insa, pudoarea, de regulile careia autorul trebuia sa se prefaca a asculta, il obliga pe acesta la exprimari metaforice si la unele descrieri ocolite. El reuseste sa rastoarne conventiile, sa intreaca limitele, rupand lanturile ce-mi apasa gandirea si imaginatia. Acest roman este unul deosebit, diferit totodata. Arata si cealalta fata, ascunsa, a lucrurilor, a realitatii inconjuratoare si ma ajuta foarte mult in viata de zi cu zi, in lupta cu ispita.
Spre sfarsitul romanului, Justine arata ca este o femeie puternica, ce a rezistat la toate si tuturor. In ciuda faptului ca a murit, ea este dovada faptului ca nici cea mai mare durere, atat morala cat si fizica, nu poate dobori o femeie!
Recomand cu drag acest roman, chiar daca multi dintre noi il condamna, inainte sa-l citeasca.
Sade este spiritul cel mai liber care a existat pana acum si unul dintre marii scriitori ai omenirii.
6. Cornelia Olteanu
Am citit intamplator despre concursul dumneavoastra si mi-a placut intrebarea, asadar m-am hotarat sa ma inscriu si eu. Cum nu prea particip la concursuri, sper sa il castig asa doar avand “norocul incepatorului”.
Romanul meu favorit este “Mandrie si prejudecata” scris de Jane Austen. Imi place tot la acest roman, modul in care este scris, felul in care sunt prezentate personajele, descrierea unei franturi din viata unei tinere fete care are oportunitatea de a invata despre ea si despre cei din jurul ei.
Imi place ca personajele sunt oameni care se pot schimba si pot deveni mai buni.
Imi place felul in care evolueaza sentimentele celor doi Elizabeth Bennet si Fitzwilliam Darcy,imi place cum se dezvolta relatia dintre ei, imi place tatonarea dintre ei, imi plac dialogurile dintre ei doi, este o atmosfera deosebita care ii ajuta pe amandoi sa creasca impreuna.
Este o poveste de iubire care m-a cucerit din adolescenta si care si acum fiind sotie si mama, imi place la fel de mult.
Este o carte pe care o recitesc mereu cu aceeasi placere si incantare cu toate ca stiu tot ce se va intampla, cunosc deznodamantul dar de fiecare data parca descopar altceva, o nuanta, ceva care este in rezonanta cu sufletul meu.
Imi place ca iubirea ii determina pe amandoi sa aiba curajul sa schimbe ceea ce nu este placut in ochii celuilalt. Imi place stradania lui de a ii face pe plac ei, imi place veselia ei, dezinvoltura ei,spontaneitatea ei in comparatie cu rigiditatea lui, umorul ei in comparatie cu seriozitatea lui. Imi place cum treptat el este cucerit de aceste calitati si cat de greu ii este sa isi recunoasca sentimentele si apoi sa si le asume.
Imi place aceasta carte ca de fiecare data dupa ce o recitesc ma lasa intr-o stare buna, pozitiva cu starea aceea de plutire pe care o au indragostitii.
Imi place ca e o carte despre iubire si cum schimba ea vietile oamenilor.
As putea scrie la nesfarsit dar cred ca primiti o multime de email-uri si sper sa il cititi si pe al meu, asa ca inchei aici.
O zi plina de soare, cu oameni deschisi.
7. Emma
Mi-a placut foarte mult cartea “Castelul din Ronquerolles” (Les Memoires du Diable) de Frederic Soulie din cauza misterului, umorului negru si ironiei pe care le-a folosit pentru a descrie anumite aspecte ale vietii, dar mai ales, din cauza temei abordate. Fiecare dintre noi crede si simte ca-i lipseste ceva pentru a putea fi pe deplin fericit. Acel “ceva” difera de la o persoana la alta; unii isi doresc bani, altii- inteligenta, altii- putere… insa ar trebui sa ne intrebam: Este acel “ceva” intr-adevar lucrul care ar face ca fericirea noastra sa fie deplina in momentul in care ni l-am insusi? Ne-am vinde sufletul Diavolului cu convingerea ca daca am primi lucrul dorit am fi fericiti si astfel i-am putea demonstra “binefacatorului” nostru ca am ales lucrul potrivit si corect iar el ar fi obligat sa ni-l returneze(sufletul)? Iata cele doua intrebari care stau la baza firului epic al operei. Daca am putea gasi raspunsurile…am fi salvati…
8. Cristina Patranoiu
Cartea mea preferata este “Luni de fiere” a lui Pascal Brucker. Este o carte despre o dragoste neobisnuita, nefireasca si cu parti de-a dreptul repugnante.Si tocmai aici se adaposteste intrgul ei farmec, in jocul halucinant in care personajele sunt prinse!
Imi place, pe langa povestea in sine si toata esenta ei, modul in care autorul scrie, descrie si contureaza in imaginatia cititorului intreaga insiruire a evenimentelor si a relatarii.Este o povestire in povestire, eroul este atras in jocul pervers si usor sinistru al amorezilor si povestea acestora il marcheaza mai mult decat s-ar fi asteptat oricine.
E o carte matura si realista, scrisa fara retineri si care merita citita pentru a intelege mai bine de ce “in dragoste si razboi totul e permis”.
9. Robert Pop
Cartea se numeste “Lastarul meu de portocal” de Jose Mauro De Vasconcelos.
Mi-a placut cel mai mult deoarece trateaza maturizarea prematura a unui copil dintr-un cartier al saracilor, unde totul este diferit fata de cartierele celor bogati.
Zeze, personajul principal are numai 5 ani si stie sa citeasca fara sa isi aminteasca cum a invatat acest lucru. Pune o multime de intrebari care ii dezvolta personalitatea si cunostintele, uneori fiin naiv si sacaitor prin intrebarile lui. Inocenta lui se ascunde intr-un caracter zburdalnic de copil sincer care tanjeste dupa ceva mai bun si dupa afectivitate.
Relatia lui cu familia nu este cea pe care si-o doreste un copil normal si de aceea este nevoit sa isis creeze lumea lui proprie alaturi de un anumit lastar de portocal din gradina casei lor cu care reuseste sa vorbeasca chiar si sa lege o stransa relatie de prietenie. Poznele lui cer batai peste fund si vanatai care trec repede pentru a face alte pozne copilaresti in care Zeze isi ineaca copilaria aparent inutila. Maturizarea lui este in simbioza cu acel lastar de portocal si de aceea, amenintarea taierii acestui pom devine un pumnal infipt in sufletul copilului.
Cred ca oricine o citeste ramane surprins de modul in care un copil de numai 5 anisori este in stare sa gandeasca si sa simta lumea realitatii in sufletul lui inocent.
La final, autorul dezvaluie adevarul: copilaria lui Zeze este copilaria lui. Zeze - Jose Mauro de Vasconcelos isi descire copilaria intr-un mod fascinant al carui ritm narativ este foarte original si simpatic.
10. Ingrid
Cartea care mi-a placut cel mai mult pana acum este “Nobila Casa” de James Clavell. Acest roman poate fii considerat un manual de management intercultural, o carte de viata, un fragment din Istora religiilor a lui Mircea Eliade. Da, este intr-adevar o carte foarte complexa, acesta fiind si motivul pentru care mi-a placut atat de mult.
Actiunea se petrece intr-un Hong Kong independent, supus legilor chinezesti de viata si business, intretaiate cu stilul de viata atat al chinezilor, cat si al americanilor.Cartea prezinta tactici de negociere folosite intre chinezi, dar si intre chinezi si americani, reguli folosite in stilul de viata al acestora, precum si in mediul de afaceri, modul in care americanii stabiliti aici au reusit sa se adapteze la un stil de viata diferit de cel din SUA (un hybrid intre stilul chinezilor si cel al americanilor). In cele doua volume autorul a reusit sa creeze nenumarate fire narative care trebuie urmarite cu foarte mare atentie pentru a intelege substanta cartii. Firul principal, in jurul caruie se infasoara majoritatea celorlalte fire narative, este reprezentat de evolutia concernului Nobila Casa detinut de Ian Dunross (un american deci) care are urcusuri si coborasuri, talentul in afaceri si in tratarea cu chinezii a proprietarului ei reusind sa o mentina pana la sfarsit in varful economiei din Hong-Kong.
Pentru cei care vor sa inteleaga aceasta carte, trebuie sa citeasca in ordine Shogun, Changi, Tai Pan si abia apoi Nobila Casa. Opera lui James Clavell este pe cat de complicata si legata, pe atat de frumoasa si plina de lectii de viata.
———————————————————–
* Ordinea in care am postat raspunsurile este aleatoare.
** Va rugam sa reveniti pentru a vizualiza si alte texte.
[...] Pentru mai multe detalii intrati pe Blogul Metropolis. De asemenea puteti vizualiza si o serie de raspunsuri la intrebarea concursului: Care dintre cartile citite pana acum ti-a placut cel mai mult si de ce? [...]
Pingback by Thoughts about nothing… » Blog Archive » Castigatori Concurs Metropolis.ro on March 31, 2008 at 6:25 pm
o idee grozava de concurs
felicitari celor de la metropolis pentru initiativa!este un mod inedit si usor de a gasi carti de calitate, interesante si atractive
prevad o sesiune de book shopping saptamana asta
spor la citit tutror!
Comment by Ingrid on March 31, 2008 at 6:32 pm
abia am inceput sa citesc tai-pan.
mi se pare destul de interesanta.
daca stiti unde as putea gasi un rezumat………..:d
Comment by maeria on April 22, 2008 at 8:32 am
Comment by maeria on April 22, 2008 at 8:32 am
Am citit de curand Jonathan Coe ” Bienvenue au club” si recunosc ca am descoperit un scriitor britanic foarte valoros dupa opinia mea ;
Comment by coccinelle on May 17, 2008 at 3:54 pm
Interesant….eu am inceput sa citesc “Femeia in alb” de Collins, e cool…
Comment by Orhideea on October 12, 2008 at 12:03 pm